ploaia/ amintire

o ploaie puternica, de vara, cade strabatuta de fulgere si tunete, cu un cer aproape negru si siroaie interminabile de apa aruncate de sus, parca sa spele orasul si pe oamenii lui.
in fata hotelului se opreste sovaitor si uitandu-se scurt in inapoi, intra. isi scutura umbrela care nu-i prea folosise la mare lucru.
se opri in fata unei oglinzi si-si aranja un pic parul. mai degraba si-l deranja.
receptionerul o vazu si-i zambi complice." doamne, ce ploaie"
"ploile vara sunt scurte si viguroase, mai taie din caldura inabusitoare a strazii"
" cat este de frumoasa" isi zise barbatul intre doua varste, imbracat cum ii cerea meseria. avand ochii martori ai multor povesti frumoase si urate." si ce bine o prinde ploaia asa ravasita"
ii dadu cheia." totul este in regula" o asigura el.

........alergase catre intrarea hotelului acesta care era un hotel mic, situat in centru, pe niste stradute foarte romantice, cu case vechi cu demnitatea care sta sa se prabuseasca, ca si tencuiala dealtminteri. case care aminteau de ce fusese orasul inainte de comunisti. case cu mici curti inainte, pline de tufe de trandafiri , iasomie si liliac crescute printre gardurile de fier forjat ruginite sau vopsite uneori.
de cate ori facea drumul acesta scurt, de cateva sute de metri, era cuprinsa de un fel de euforie a mersului printre ele.
pe aceste stradute unde nu treceau multe masini deodata. prin curti mai vedeai vreo pisica sau vreun caine gata sa te anunte ca ai ajuns in dreptul mosiei lui.
trotuarele carpite ici-colo, baltoace de apa intotdeauna dupa ploaie.
strazile au pe ele  copaci batrani. sunt mai racoroase vara.

parca drumul insusi o prepara pentru intalnire. ii deschidea inima, ii deschidea frumusetea. o facea sa para mai tanara si mai frumoasa. inconstienta si totusi  letala, ca un ghepard tanar care inca nu stie diferenta dintre joaca si moarte
.
este inalta, atat cat trebuie. parul de culoarea castanei , ingrijit, acopera cu lungimea uneori o fata prelunga , cu ochi negri. se aranjeaza discret, nu-i place ostentatia....
urca scarile pana la camera. asa se obisnuise, era camera la etajul al doilea, era placut sa mergi pe scari. isi imagina cum ar fi ca pe aceste scari sa-l intalneasca, inainte de a ajunge in camera?  vreodata va face aceasta. ar avea nevoie de complicitatea receptionerului, pe care o are deja.
descuie usa, intra in camera in care in ultimele cateva luni petrecea cea de-a doua viata a sa.
.......s-au cunoscut la o conferinta. la berlin. iarna. ea isi inostea seful. el era insotit caci era seful. s-au incurcat la bufetul suedez din pauza de masa. atunci el ii vazu ochii. era imbracata business. in gri inchis. gri-ul este cel mai bun fundal. ochii stralucea. avea parul strans caci era la lucru. stateau la acelasi hotel.
hotel california. un hotel cu design antiq in cea mai buna zona a orasului. kudamm strasse .
in fata era un chiosc mic la care se servea seara sampanie. dupa conferinta se dusera fiecare catre hotelul sau. in fata se intalnira, coborand din taxiuri. " surprinzator" spuse el aratandu-si dantura alba perfecta. " putem bea mai tarziu o sampanie aici, tinandu-i de urat doamnei din chiosc" glumi apoi. afara era destul de frig.
" trebuie sa merg la masa cu ai mei, dar poate ne vedem dupa aceea, daca nu este tarziu" raspunse.el i-a lasat la receptie o floare si o nota cu numarul camerei. nu stia germana insa receptionerul intelesese imediat.
seara luminile de pe strada faceau lucrurile sa para mai frumoase. parca si gerul se mai inmuiase. se aprinsese lumina la chiosc. se asezara masutele imbracate in satin culoarea mierii, cate o lumanare micuta pe fiecare masa. la bar numai o frapiera cu sampanie si cateva pahare  cu picior inalt, subtiri, flute.
se dusera fiecare cu ai lor la masa. in parte, fiecare pretextara o indispozitie si plecara catre hotel, sa bea o sampanie. in taxiul ei canta " hotel california" " ce coincidenta ciudata" gandi ea in treacat.
el ajunse primul. ruga receptionerul sa-l sune cand aparea doamna....." of course sir" fu raspunsul destinului.......
pe strada aceea erau multe locuri unde puteai bea sampanie.
ajunse la hotel si primi floarea si numarul camerei lui.
se duse repede la ea in camera si-si arunca un pulover peste o camasa si cobora.
pe o canapea empire o astepta el. isi incetini mersul.
" buna. sunt Tudor".
" Ada, ma bucur"
" abia astept sa beau o sampanie. stii , am plecat repede, nu am stat sa beau ceva la masa"

in fata hotelului era luminat cu o lumina rosiatica. canta o muzica incet. veni fata de la receptie si le desfacu sticla. le puse in pahare si le spuse ca se pot servi singuri, nu este problema.

asa a inceput totul. mai avea inca doua zile de stat la berlin. deja stiau ce au de facut ca program. fugeau de cate ori puteau unul catre celalalt. a doua seara s-au plimbat pe strada lunga plina de locuri unde se bea sampanie.
el era casatorit. ea nu . era dupa o relatie care durase vreo 3 ani, foarte framantata. abia acum se simtea libera......
gandurile astea i se perindau prin minte, aducandu-i zambete scurte pe chip. observa sticla de sampanie pe masa. si cele doua pahare.
se duse catre dus. sa se faca leoarca de apa, caci si asa era deja. mai erau cateva minute pana sa vina. sufucient pentru a visa sub o apa care siroieste din dus, calda si invaluitoare............