puterea ta

te-ai nascut intr-o zi. 

sau poate o noapte. ciudat sau poate nu, noi zicem in orice limba doar" intr-o zi" legam astfel nasterea de lumina, de zi.ai aparut pe lume. fragil in aparenta, neajutorat. strigatul insa scos din omuletul mic abia poposit in lumea asta ostila, nu este unul de sperietura, ci este unul de provocare. strigi la lumea care te primeste, de cum ai intrat aici, ca sa-ti faci simtita prezenta. si lumea, prin reprezentantii ei, te recunoaste: "inca unul care vrea sa faca mult si multe in viata asta scurta" ar gandi lumea daca ar fi o fiinta.si ca pentru a " te ajuta" in ceea ce vrei sa faci, iti da arme, motive, obstacole, teluri si cate si mai cate. 

lumea este suma tuturor celor care au dat piept cu ea, crezand ca o vor invinge, supune, modifica, conduce, sfarsi.umea te invata sa vorbesti. te invata ce vrea ea. poate ca tu ai vrea sa inveti sa miauni. sau sa vorbesti o limba necunoscuta. nu, nu, vei invata ceea ce lumea va crede ca este bine pentru tine, ceea ce te-ar ajuta sa te exprimi. nimic mai fals, dar de unde sa stii tu asta, micutule om. poate vei afla odata si odata.dar ea, lumea va avea grija sa nu afli asta usor. cum? pai dandu-ti in continuare, prin alesii ei, alte arme, motive, obstacole, teluri. iti mai aducu aminte de obstacolul pronuntarii primului cuvant " mama" cat ai gangurit pana a iesit. cand ai spus asta, cei de langa tine tare s-au mai bucurat. caci lumea i-a pus acolo sa te invete. 

in acelasi timp insa, fiinta nobila venite de cine stie unde, omul care va avea un pasaj pe aici, isi dezvolta si aptitudinile si armele, motivele, telurile care-l vor insoti credincioase la drum si-i vor fi soldati credinciosi pana la jertfa in lupta cu lumea si ai ei reprezentanti. vezi tu, micutule, mai intai a fost prima inspiratie , poate cea mai nobila arma cu care ai fost inzestrat in drumul tau pe aici ( stii expresia aceea " pana la ultima suflare", adica acesta este cel mai loial slujitor si primul care sta langa tine, dinainte sa stii). si fix dupa prima gura de aer trasa , iese afara si strigatul ca esti gata. esti aici, acum, asa .

si incepi usor usor sa -ti instruiesti armata cu care ai venit aici, ca un adevarat comandant:

incepi usor usor sa deschizi ochii, care te vor ajuta toata viata sa vezi lumea si ce-i imprejurul tau. 

incepe usor sa se trezeasca si alt soldat credincios, sfetnic de taina si plin de intelepciune- auzul. caci el va fi de paza si cand vazul este liber.  si vei auzi lumea aceasta si ce este imprejur. aproape si departe, tare si incet, strigat si zgomot soapta si cantec. suierat de glont si susur de apa de munte. si cate si mai cate. si astea sunt din lume. si astea sunt pentru tine. 

al treilea soldat isi face tiptil aparitia, atat de tiptil incat nici cei care sunt pusi sa vegheze asupra ta sa nu faci decat ce se cade, nu-l simt cand se apropie si sta de garda- mirosul. unii zic ca mai intai iti cunosti lumea ta cea dintai, mama ta, prin miros. prin mirosul laptelui ei.

desigur vei zice, si prin gustul laptelui ei, vei cunoste lumea. caci nu gustul laptelui mamei il vei simti, ci gustul laptelui lumii in care mama ta este. asa apare si un alt soldat careva participa la multe batalii grele langa tine. si care va face multe alegeri pentru tine.

cata vreme acesti soldati( si vor mai fi si altii, nu fii suparat micutule, caci armata ta este mare caci mare este si lumea in care te vei lupta, cu care te vei lupta), deci cata vreme acesti soldati invata sa cunoasca inamicul, acest inamic iti trimite solii de pace de tot felul, sa te invete. sa-ti dea arme, motive, obstacole, teluri. toate ale lumii, care incearca asa te convinga ca de acum sunt ale tale.

cand ai strigat, ai vorbit in limba de care e teme lumea cel mai mult( nu degeaba cel mai scump tablou din lume se numeste " strigatul", nu?)

si ca sa nu mai vorbesti in limba asta de invingator, ai inceput sa inveti limba lumii: " mama", "papa", "tata" si cate si mai cate. 

ca sa uiti limba ta, ai invatat limba lumii si asa s-a umplut primul saculet ce-l vei cara in spate. care te va ajuta sa pierzi. caci se spune ca limba i-a fost data omului sa se exprime. eu cred ca nimic nu este mai fals decat asta.

unii chiar au pus cuvantul in capul intregii existente, zeificandu-l si astfel mortificand lumea insasi, caci,  nu-i asa, cuvantul a sfarsit pe cruce. lumea zice" nimic din ce s-a facut  nu s-a facut fara cuvant" si " la inceput a fost cuvantul". o fi asa dar oare pe mine sau pe tine ne mai intereseaza ce era la inceput? sau oare cum va fi maine?  cum va fi sfarsitul. si aici este numai o tacere, nici un cuvant. curios, dar asta voiam sa zic si eu.  poate ca a inceput cu cuvantul dar nu asa se va continua sau sfarsi. sa trecem deci.cea mai mare otrava ti-a fost inoculata. inveti sa vorbesti. sa nu uiti insa ca atunci cand vei fi ranit, sau singur, sau indragostit, sau infometat, sau disperat, sau invingator, sau in visul tau, cuvantul se sublimeaza intr-un fum ce dispare, lasand loc limbii originare, strigatului!sau tacerii, sora mai mare a acestuia. sau plansetului ori fratelui geaman, rasul....

cand insa esti in asa zisa lume, sa vorbesti. mult . caci asa se cade. ca lumea sa stie ca existi. ca lumea sa creeze pentru tine obstacole, teluri, arme, motive.

apoi inveti sa mergi. lumea va tremura toata la auzul acestei vesti:

" acest micut soldat respira, aude, vede, simte caldura si frigul, miroase si acum mai si merge. este aproape gata de razboi"

" da, dar sa nu uitati ca el si vorbeste.   si asa de fapt, razboiul a inceput deja" insa micutul nu stie asta. caci lumea simte razboiul si pe razboinic inainte ca el sa simta sau sa se simta asa. si lumea prin alesii ei, va continua cu o cerbicie perversa sa te invete cu bogatiile inutile ale limbii. aratandu-ti cat de importante sunt acestea. daca nu crezi, o sa vezi tu la scoala si mai incolo in viata...crezi ca este, asa usor?"trebuie sa saluti lumea" va fi o invatatura grea de mostenit si dus in viata. adevarat insa ca in putinele momente cand vei vedea pe cineva pe care chiar se cade sa saluti, vei ramane mut. de uimire, de fericire, de dragoste, de frica cine stie. caci aceasta nu te invata limba. ea te invata sa ascuzi aceste nestemate cu care ai venit pe aceasta lume.

in momentul cand vezi o fiinta care-ti taie respiratia, ce iti vine mai intai in minte? ce te-a invata lumea? aiurea. ramai mut de mirare si de respect, caci de acolo de unde ai venit tu, a venit si aceasta fiinta, care este poate viitorul tau. cand iti vezi copilul abia nascut iti vine sa vorbesti? 

oare cand vezi langa tine un caine murind vorbesti ceva? daramite un om?....

vezi tu asa este cu limba asta si cu vorba care te invata lumea asta in care te-ai nascut ca un invingator, comandant de armate. este prima capcana intinsa si cel mai dur razboi cu ea. este cel mai simplu mod sa-ti indepartezi pe cei de o fiinta cu tine( caci ce taie mai multe capete decat sabia, nu?)un ras este un cadou pentru orice fiinta chiar de alta specie decat tine.insa daca-i spui multumesc unei gaini ce va intelege ea oare? vezi, limba este numai sa te indepartezi. de inceput. de tine. de oameni. si sa vii invins in bratele primitoare, reci si rabdatoare ale lumii. sa " te stranga".desigur, inteleptii, invinsi ai lumii si acum sclavi ai ei, vii sau plecati dintre noi demult dar purtand la plecare capul plecat si insemnul celor invinsi, vor spune" nu-i adevarat, limba noastra-i o comoara.......dumnezeul nostru si ceilalti zei vorbesc cu noi, de fapt ei chiar ne-au dat limba si vorba!"

sa muriti voi toti! ce va face, in afara unui pact cu lumea, semn al invingerii voastre definitive, sa ganditi/ scrieti/ cantati aceste odiosenii.

ar mai fi de vorbit despre limba, dar ajunge acum . caci lumea ar vrea sa nu vedem celelalte....

incepi scoala, caci trebuie sa inveti. ce? tot felul de lucruri despre care se spune ca ar fi folositoare. oare? cui? 

si aici se gasesc multi, poate chiar toti, sa adauge cate si mai cate cum ca una. alta......

 scoala. mare gaselnita a lumii. nu cred ca un om anume a inventat scoala. mai degraba cred ca lumea are scoala ca primul obstacol pe care trebuie sa-l treci micutule comandant. ia-ti ghiozdanul, ca un adevarat soldat, baga inauntru creioane care seamana cu niste sageti, caiete care seamana cu niste platose colorate si invata drumul. antreneaza-te pentru cursa cu obstacole.....

betisoare, liniute, frecat in bancute, curs nasul, mancat la pauza, uitat pe geam la ce frumos este afara. primul obstacol a trecut. si ai luat coronita. si un pachetel de carti. sa nu uiti sa multumesti. sa le multumesti tuturor. ca au avut grija ca obstacolul sa fie acolo. ca tu sa te duci regulat sa dai cu capul.... ei vor fi bucurosi si vor pregati altul. si tu iarasi vei invata ca de fapt cuvintele astea minunate, pot sa fie si scrise. ca si cum calutul tau de lemn din camera poate sa si necheze. de fapt, nu, pinochio nu din lemn a devenit copil?

si scrii, mazgalesti, te plictisesti, incepe usor soldatul din tine. colegii tai de cursa cu obstacole inca nu stiu ca sunteti in aceeasi cursa. fiecare se crede singur.....

 si ai trecut deja cateva obstacole. si parca colega ta de clasa este foarte draguta. si atunci iata la ce sunt bune sagetile- creioane, nu..... sa desenezi ceva care sa-i dai la ziua ei de nastere. si sa mergi cu ea catre casa. acum deja esti un mic napoleon. stii sa vorbesti, stii sa scrii... aoleu, au aparut si socotelile.......astea sunt cele mai tari. da dar a aparut si prima ora de inot la sala. si soldatul deja se transforma in caporal. si soldatii tai se bucura. si incepi sa ascunzi lumii ce se petrece cu tine. caci daca ar afla vai si amar ar fi. cand ai iesit din bazin, de fapt chiar in bazin, ceva care nu poste fi scris in cuvinte s-a petrecut cu tine. apa a devenit partenerul tau magic. apa nu vorbeste limba lumii. apa sopteste poate in limba ta. si asta iti place. apoi vine intrebarea lor:" cum a fost" si raspunsul tau excelent , care arata ca esti deja un mic napoleon: "BINE!EXCELENT!" 

oare ce pot spune cuvintele astea despre ce s-a petrecut de fapt cu tine acolo si se va petrece. ce pot aceste cuvinte sa arate despre micul caporal? aici ai castigat prima batalie. lumea nu stie asta. inca. dar este tematoare.ai castigat un mare aliat. apa. care are multe de platit acestei lumi..... si apoi inca un obstacol, si inca unul. si asa ai ajuns sa stii multe lucruri.....dar ai ajuns sa vezi cu ochii inimii ca fata de langa tine este altfel decat o pot descrie cuvintele oricare ar fi ele acelea." cum este?" ar intreba lumea, curioasa sa stie cum te descurci." draguta" ai spune tu un pic rusinat, insa ce spune acest cuvant despre ceea ce ezi sau simti tu? nimic. atunci poate te intrebi tu intaia data, micule caporal:" la ce sunt bune cuvintele astea?" daca nici macar mie nu-mi pot spune cum este. ce bine ca o pot vedea. si o pot auzi. si sa-i simt mirosul. si iata cum soldatii isi apara caporalul....

si dupa cateva obstacole mici/ mari, limba, cifrele, biologia, geografia, gramatica si cate si mai cate...... intr-o noapte, soldatul se trezeste gata de batalie...... ai visat ceva frumos ..... ai vazut ceva ce nu se poate spune in cuvinte...... desigur....si alt soldat se alatura trupei. cel mai rebel dintre ei. poate intr-o zi, o sa-l faci camaradul tau, sef peste ceilalti, care sa-l serveasca. pentru ca si el sa te serveasca......oare a aflat lumea despre asta? oricat ar fi ea , lumea, de atenta, inca doarme linistita............. apa de la bazin, prietena ta, stie asta. dar ea tace , caci asa se razbuna pe lume.....

aerul pe care-l respiri stia asa. si soldatii tai toti stiu ca trupa se intregeste....si se pregatesc de batalie.......de o alta batalie.

in carti scrie ca orice sergent( am uitat, esti deja sergent, tinere!) trebuie sa-si grupeze trupa si sa purceada la lupta... sa provoace lumea. viata. 

deci corpul tau devine acum urmatorul tel pe care lumea ti-l arunca ca momeala. ca trebuie sa fii asa.... asa... asa si pe dincolo...

tu iti iei trupa si-ti exersezi atacul si apararea..... inveti usor usor ce este durerea....si relaxarea.....bucuria......si oboseala......te antrenezi de zor.lumea se uita la tine blazata insa mimand uimirea si admiratia, in fapt o foame vampirica dupa carne proaspata.......si prima gazela se iveste in calea trupei de elita. incepe vanatoarea......auzul, vazul, mirosul, pipaitul, gustul, toate sunt pe pozitii, chiar si noul avansat caporal isi arata intrucatva interesul.... se va arata vrednic de campul de lupta mai incolo....si gazela este prinsa, caci tu ai invatat de la apa secretul alunecarii, si de la aer secretul de a fi aproape nevazut si de la soare sa fii stralucitor si orbitor la vederea de aproape..... si toti soldatii tai au partea lor din prada bogata. prima vanatoare.... cine o poate uita.... este s prima mare batalie castigata in fata lumii.cine poate sa descrie ceea ce s-a petrecut? cu ce cuvinte? cine poate intelege, daca chiar te-ai apuca sa spui? lumea nu va sti niciodata adevarul. a pierdut o mare batalie. va fi a doua oara majora in viata ta cand vei gandi:" la ce sunt oare bune cuvintele?"

si de acuma, proaspat sergent / vanator..... vei trece mai usor peste obstacole. si vei lua diplome... si vei trece la obstacole mai mari, in cladiri imense, unde o gramada de sergenti asemeni tie si sergente( ce-mi place cuvantul asta strident, ei da, exista si sergente), vei lua alte obstacole, si vei invata si mai multe cuvinte, si vei vana si mai multe gazele, si antilope..... si cate si mai cate..., si colega ta , sergenta cu ochii negri si parul precum castana de toamna, ........ea nu mai este vanata, chiar cred ca tu parca.... nu? sigur? nu ai simtit sageata trimisa din arcul ei?......... pai atunci de ce sangerezi? ......aha, este de la baschet......hmmm, ma rog... si vine un alt obstacol.....si mai trecu o zi si mai trecu o noapte......si maine mergem mai departe......

sergent/ vanator, esti un tanar plin de curaj, cu o armata cam indisciplinata insa credincioasa.........lumea inca nu te simte ca pe o primejdie.... norocul tau........insa nu te bucura prea mult, caci bucuria este ca focul facut noaptea in padure......tot dusmanul il vede de departe si lumea abia asteapta sa faci focul.....noapte buna......