soldatul tacut

ieri dimineata am fost cu un prieten sa-mi schimb placutele de frana la masina. indeletnicire regulata dealtminteri.
prietenul meu are un prieten care lucreaza impreuna cu alti doi-trei amici la un fel de service improvizat.
fac treaba buna pentru cei din cartier.
am ajuns acolo in jurul orei opt jumatate dimineata, cum ne spusese amicul amicului, caci atunci era el liber pret de vreo cateva zeci de minute cat ar dura aceasta operatie.
am ajuns, " salut", "salut", " cum merge?", " bine".
am bagat masina in curte.
ce sa facem , eu si cu amicul, pana se rezolva treaba?
" este aici, la vreo cateva curti, pe aceeasi parte cu noi un loc unde  se poate bea o cafea, caci este dimineata. numai bine pana termin eu, va faceti de lucru"
ne ducem cateva garduri mai incolo.
un soi de magazin/ carciuma, cum intalnesti destule prin marginile oraselor, la zonele unde sunt case.
in curtea casei, cateva mese, scaune. wc-ul  langa intrare. in fundul acestei curti, separate de restul prin panouri si acoperita similar, sa nu ploua, era un magazinas. in fapt o camera din casa proprietarului.
intram, si luam doua cafele la un automat din acelea care se gasesc in zilele acestea pretutindeni, ca semn al civilizatiei.
bune cafele altminteri, in niste paharute mici, normale, maronii.
ne asezam la masuta care era situata intre intrare si toaleta.
incepem o scurta serie de taclale. de dimineata, cam dezlanate.
asa , sa mai treaca timpul.
nu eram decat noi doi in acel moment in curtea improvizata pe post de bodega.
cate cineva intra catre magazin, iesea, nu ramanea.
dupa cateva minute a aparut el.
il voi numi mai departe SOLDATUL TACUT.
mai intai sa ma rexplic de ce acest nume, total impropriu pentru ora si locul unde ne aflam.
s-a ivit pe poarta care servea drept intrare, tacut.
imbracat in pantaloni maronii , sau orice alta culoare din zona asta.
un fel de geaca, cu maneci lungi, cam de aceeasi culoare, parca cu dungi.
in spate un rucsac negru, micut.
in cap o sapca.
intra scurt, punand usor si foarte repede rucsacul pe prima masa care-i iese in cale. la 2 metri de noi.
amicul meu fiind cu spatele, nu vede aceasta intrare.
lasa rucsacul acolo si se duce catre fundul curtii, la magazin.
ei, poate vreo paine, un pachet de tigari, sau din astea de inceputul zilei, gandeam eu, intre doua fraze dezlanate schimbate cu amicul.
iese dupa scurt timp, avand in mana o sticla de vin din cele la trei sferturi, desfacuta, si o sticla de apa minerala.
a, si un pahar asemanator celor din care beam noi cafeaua.
lasa acestea pe masa  si cu o agilitate desavarsita, ca un meserias care-si desface sculele, toarna repede exact cat ii trebuie in pahar vin.
apoi deasupra completeaza cu apa.
totul foarte repede.
parca inainte sa puna sticla de apa inapoi pe masa, cu cealalta mana ridica paharul catre gura si-i desarta continutul.
fara sa clipeasca. 
pana in acel moment parea absolut absent, de parca un fel de robot facea aceste miscari.
in liniste.
dupa ce a dat pe gat continutul paharului, in ochi i-a licarit ceva ca o stralucire. parca s-a trezit. 
repeta miscarile minutios, de data asta fara graba.
isi aprinde o tigara si trage cateva fumuri pana toarna vinul in pahar si completeaza apoi cu apa.
in acest timp nu a scos tigara din gura, parca nevrand sa piarda ceva din asta. pufaia scurt ca un fel de mic vaporas.
de cateva ori.
lasa sticla de apa pe masa, abia atunci asezandu-se pe un scaun.
pret de cateva secunde.
ridica paharul si-l duse la gura.
nu-l mai goli de tot ci partial.
mai trase vreo doua fumuri din tigara.
din a doua incercare insa, goli tot ceea ce mai ramasese in pahar.
priveam acestea cu absoluta concentrare si detasare in acelasi timp.
parca eram hipnotizat incercand sa vad cu o viteza mai mica decat cea cu care se desfasura ceea ce iti redau aici.
dupa ce termina paharul, incepe sa stanga armamentul;
cu tigara in coltul gurii, pune tacticos dopul la sticla de vin, apoi la sticla de apa.
le vara pe amandoua in rucsac.
si paharul, desigur.
fara sa vada , fara sa vorbeasca, fara sa fie prezent, ridica rucsacelul, si-l pune pe umar se intoarce si pleaca.
isi bause " cafeaua de dimineata".
tacut.
cateva minute dupa ce a plecat, inca gandeam la cele surprinse.
fara sa-mi dau seama imi aparu in minte bunica.
in postul pastelui si in celelalte posturi avea un obicei pe care-l stiam de cand imi puteam aduce aminte ceva.

dis-de-diminteata se trezea, si inainte de a face orice altceva se ducea in coltul odaii, unde era o icoana micuta, rotunda, care avea in partea de jos un pahar din acelea din care batranii isi puneau ventuze, mestesugit sustinut de un cerc de metal si in care era pusa in ulei, o festila de vata rasucita, care devenea un fel de fitil care ardea, facand astfel o candela acelei icoane.
bunica avea intotdeauna grija seara la culcare sa ingrijeasca candela sa nu se stinga noaptea. asa era ea, bunica.
ei si bunica, dis de dimineata, de cele mai multe ori inainte de a ne trezi noi, se trezea, se ducea la icoana, facea o cruce mica si scotea o sticla cu agheasma. agheasma mare sau mica, luata de la biserica, de la popa burlanescu, cu care era prietena din timpul razboiului.
lua in absoluta liniste( noi mai dormeam, intreaga casa era scufundata in liniste) sticla, ii scotea dopul care era din pluta invelita in hartie cerata, si punea intr-un paharut care era tinut numai petru asta, un dop de agheasma.
fara sa clipeasca, fara sa verse cumva pretiosul lichid, sansa vindecarii sufletului.
punea in pahar, mai facea o cruce si o dadea repede pe gat.
" ca sa ne fie bine maica", raspundea cand o intrebam de ce ia agheasma.
"spala pacatele, ajuta la sanatate, este apa sufletului", zicea bunica. "asa am invatat de la mama, asa fac. in post trebuie sa iei, cand te simti strain, slabit, suparat, bolnav, la nevoie. sufletul are nevoie de asta, dupa cum corpul are nevoie de mancare"
bunica lua cu exactitate aceasta aghiasma, in fiecare dimineata, tacut, scotand sticla de agheasma de unde era pusa, avand un paharel, punand repede , cu grija si exact cat trebuie, facand repede o cruce si dand apoi pe gat.
" sa ne fie de bine, mama", asa zicea.
de ce mi-oi fi adus aminte de bunica? pentru ca femeia in varsta, ajunsa la finalul calatoriei, stia ce-i trebuie pentru suflet.
o gura de agheasma luata dimineata, pe nemancate.
semana ritualul bunicii in mod bizar cu cel facut de cel vazut de mine in dimineata asta? desigur.
..............
in odaia mititica, medicul pleaca , dupa ce l-a consultat pe cel mic.
: sa-i dati ce v-am dat eu, sa bea inainte de masa, dimineata, si din sase in sase ore, solutia, ca sa se faca bine"
"asa voi face, domnu' doctor" spune mama vizibil usurata.
 "nu va faceti griji, o sa-i scada temperatura si in cateva zile va fi bine"
" va multumesc". " la revedere"
intr-un paharut mic, mama pregateste solutia pe care copilul va trebui sa o inghita spre a-i ajuta fragilul corp sa lupte cu boala si sa se faca bine.
raceala il pusese la pat in cateva ore.
avea febra mare.
transpira abundent.
micutul era aproape speriat si coplesit de ceea ce i se intamplase.
" sa bei tot, pana la fund, dintr-o singura inghititura. nu e rau la gust. domnu' doctor a zis ca saptamana viitoare, caca-ti iei medicamentul, poti sa iesi la joaca. sa te duci la scoala. dar mai intai trebuie sa iei medicamentul"
" nu doare? intreba cu o voce stinsa de boala, copilul"
" nuuu, cum sa doara, inghiti repede si gata. da-l pe gat, mama.
uite am si niste suc pentru tine sa bei dupa aia. din asta de-ti place tie"
copilul ia cu manutele lui mici, paharutul plin pe jumatate cu un lichid de o culoare galbuie.
il duce catre gura, uitandu-se in tacere la mama sa
" haide, da-l pe gat si gata. sa bei tot sa te faci mare. haide ca te asteapta copii " zise mama zorindu-l.
micutul duse paharutul catre gura si dintr-o inghititura, goli continutul.
se stramba tot si mama in dadu sa bea un pic de suc.
" gata, ai vazut ca nu e greu. bravo baiatule. asa sa iei mereu medicamentul dat de doctor, ca sa te faci bine.
o scurta inghititura si gata, il dai pe gat"..........................................
soldatul vazut in dimineata asta avea o varsta oricare intre douazeci si sapte de ani si optzeci si trei.
nu stiam ce varsta sa-i dau.nu cred ca avea una . daca avusese si-o pierduse
era imbracat ponosit, cu hainele lui maronii, sau de o culoare incerta.
avea un rucsac in spate.
parca venea de la un razboi pe care-l pierduse.
ori el pierduse razboiul, ori se pierduse pe sine, asta nu se mai stie.
avea figura unui condamnat la tacere, singuratate.
a venit usor, a facut ce avea de facut, a plecat la fel.
abia se mai simtea un pic fumul tigarii in aer.
amestecat cu un miros de piersici  stalcite dintr-o lada din curte, puse sa fie date la gunoi, si mirosul subtil al vecinatatii toaletei care-si avea usa la un metru de mine.
si ma gandeam eu, in timp ce vorbeam cu amicul meu:
UNDE, PE DRUMUL DINTRE PAHARUTUL BAUT PENTRU VINDECAREA CORPULUI BAIETELULUI, DE O GRIPA CU FEBRA, CA SA SE FACA BINE, SI PAHARUTUL PE CARE BUNICA, AFLATA LA CAPATUL DRUMULUI, IL DADEA PE GAT IN FIECARE DIMINEATA, SA-SI VINDECE SUFLETUL PENTRU TRECERE, SA FIE CURAT, UNDE ZIC, SE SITUA PAHARUTUL ACESTUI SOLDAT?
"da-l pe gat tot odata, sa te faci bine repede, sa poti sa mergi la joaca cu copii" zicea mama copilului...............

fara sa verse vreo picatura din pretiosul lichid, bunica dadea pe gat, din paharutul ei, agheasma.
" spala pacatele, ajuta la sanatate, este apa sufletului", zicea bunica. "asa am invatat de la mama, asa fac. in post trebuie sa iei, cand te simti strain, slabit, suparat, bolnav, la nevoie. sufletul are nevoie de asta"................

oare in paharul soldatului ce se ascundea? un medicament pentru corp sau pentru suflet?
multe ar mai fi aici de zis, dar soldatul plecase inainte sa-l intreb.
tu ce crezi? ce istorie ar avea acest soldat ramas fara armata?
stii tu oare cati soldati are aceasta armata. soldaticare folosesc aceste paharute cu lichid pentru a-si castiga " razboiul/ lupta"
razboiul cu trecutul, cu himere, cu boli, cu dusmani, dintre care cei dintii ei isi sunti lor insisi.
poate odata vorbim si despre asta.
ti-am zis, poate, cand ajungi in piata folositilor, paharutele sunt la dispozitie pentru toti.
si bere, si vin, si tuica, si wisky, si votca, si rachiu si drojdie, si zeama de pufoaica, si tot felul de licori destinate luptei.
luptei cu tine, cu trecutul, cu viitorul, cu himere, cu altii. si intre altii sa stii ca cel dintai esti tu...................