ziua de dupa

azi am inceput ziua , straniu animat de un sentiment neincercat de multa vreme.

am inceput dis de dimineata, uitandu-ma printre arabescurile alburii ale perdelei de la geam, suprapuse peste filtrul verzui al draperiei care lasa sa intre numai o bucata din lumina zilei.
am vazut un soare insistent care dorea sa intre.
l-am lasat in casa.
mi-a intors favoarea de a-l lasa, parca incarcandu-ma si mai mult cu acea, hai sa-i zicem bucurie inexplicabila si din aceasta cauza foarte fragila.
sperioasa, gata sa dispara la cel mai mic zgomot.
m-am echipat cu o cafea buna, cu pantalonii cei negri, cu ganduri albe si am plecat din casa, ca sa fiu mai inafara.
fara sa stiu exact incotro o voi lua.
aveam cateva planuri, minutios puse la punct.
trebuie sa dau niste telefoane, sa stabilesc niste intalniri.
pornesc cu masina prin trafic si ma asez linistit la rand, incercand sa nu dau prea mare importanta asteptarii. nu de alta dar importanta prea mare ar fi izgonit bucuria matinala inca agatata de mine.
pe banca din statia de troleibuz de pe sensul opus este o batrana care are langa banca, asezate pe asfaltul trotuarului doua sacose verzului, din acelea cu bretele.
doamna statea linistita, profitand probabil de vremea neobisnuit de minunata, un cadou de jumatea lui octombrie, si care probabil profitase deja de vreun pret mic sau alte alea de la vreun magazin cu pretentii situat prin spatele blocurilor, avand ambele plase pline.
stand asa la stop si contempland muzica matinala de la radio muzical, la vreo cativa metri de scena cu doamna cu plasele, apare un pui mic de pisica maroniu, vargat, care mergea in stilul acela care prevesteste la pisici ca vor vana ceva.
mergea cu picioarele stranse, vrand parca sa nu fie observata de victima.
victima statea pe banca langa sacose si astepta troleibuzul.
pisicuta se apropie usor si intra repede in sacosa doamnei, iesind imediat de acolo cu o punguta mica de plastic din cele in care se pun mezelurile in supermarket, cand se cantaresc, gata taiate fiind.
pur si simplu a luat punguta si a fugit inapoi dincotro venise.
m-a amuzat teribil scena.
mi-a parut rau ca nu am filmat-o.
probabil ca era greu de crezut de catre eventualii spectatori ai inregistrarii, ca nu este regizat.
pisicuta aceea mi-a facut ziua.
am dat primul telefon ...... nu a raspuns..... am trimis un sms ....
am dat apoi al doilea telefon...... nici acesta nu a raspuns......am trims un sms
maine ar fi trebuit sa plec in afara bucurestiului cu ceva treaba.
am dat un telefon. mi-a raspuns spunandu-mi ca nu mergem maine. alta data.......
am sunat un prieten la care trebuia sa ajung mai tarziu..... a raspuns...... am ajuns la el si am baut o cafea.
din vorba in vorba am ajuns la conluzia ca mi-ar fi pofta de sarmale cu mamaliga.
deci "incaleca" pe masina cu amicul si haide la vanatoare de sarmale.
intaiul loc vizitat nu avea sarmale.
" aaaa, sarmale,,, daca nu avem o nunta sau botez sambata sau duminica, nu gatim sarmale, zice al doilea loc vizitat. poate o ceafa ceva la gratar...."

" haide la cora, fu scurt impulsul... acolo parca au mereu , nu? si iata-ne la cora.
 lume multa, cumparatori putini.
 intram, dam o raita pe la haine, apoi glont la mancare. sarmalele stateau cminti intr-un recipient .
" luam si un ardei umplut? fu intrebarea
" desigur" . "deci doi ardei umpluti si cateva sarmale, impreuna cu doua poartii de mamaliguta"
 deja ne lingeam pe buze.
desigur si o bere pentru prietenul meu.
si gata, fuga acasa sa ne potolim pofta.
........ intre timp nici un raspuns la mesaje si nici altele ....
 ajunsi acasa impartim frateste cele cumparate si ne apucam cu mare pofta sa mancam...
 sarmalele praf, cu varza nefiarta .... ardeii buni.... si totul la fel de scump ca la restaurant....
 totul se petrece in tara care ar putea sa-si puna pe steag sarmaua ca motiv de mandrie nationala.
terminam de mancat, impartasim aceeasi impresie despre chestia asta...
pare ca aia cu pomul laudat si cu sacul...
se face ora la care-mi dau seama ca ziua arata cu totul altfel decat parea dimineata
 dimineata parea promitatoare, acum era goala....
 sun un alt prieten...... nu-i merge tastatura.... o tastatura imbecila de doi lei.
zic" baga chat cu voce"
 asa face si dup aia zic" incercam un hangout?"
"desigur, vine raspunsul celuilalt prieten....."
 la care vazandu-ma cu el, continui:
" hai sa facem asa. eu merg cu tine virtual in masina lasand aplicatia deschisa pana ce ajung la tine.... sa vedem daca este continua"
" ok, vine raspunsul"

 ies din casa aflata la etajul trei din pantelimon, intru in masina, conduc pana in centru, langa cartierul evreiesc intru in bloc iau liftul si ajung la etajul trei. tot trei. aplicatia merge.

 asta a fost singurul lucru care mi s-a intamplam mie azi.
caci cel cu pisica i se intamplase ei si batranei.
eu doar vazusem asta...
aaa, si in plus am mancat la prietenul meu prajituri. 
minunate. 
el are mereu prajituri minunate....
 am ajuns acasa, si m-am apucat sa scriu acestea,
parca vrand sa ma spal de ele .....
ziua aceasta a fost ca multe altele,
fara nimic... poate maine.....cine stie...
oare zilele acestea  sunt nefolosite sau sunt  folosite aiurea?
as vrea ca macar bucuria sa fie si a zilei de maine...... a zilei de dupa aceasta. si soarele. si eu...