azi ma gandesc sa scriu o alta intamplare de aiurea.
o intamplare din piata folositilor.
care de cand nu am mai scris, este tot mai mare si are tot mai multi locuitori.
care-si primesc rudele in vizita, in trecere
si care isi fac mereu alti prieteni care adasta pe aici.
povestind fireste, despre cate una-alta, de-ale lor sau de ale altora, inventate sau nu.
si aceasta poveste se tese asemenea unui nou fir, sau poate nod, in tesatura de umbre si lumini care invaluie piata in a sa natura inrezistibila.
intr-atata de irezistibila incat fiecare trecator prin viata, voieste sa vina macar o data pe aici, sa bea o cafea sau sa auda o istorie, nedandu-si de fapt seama ca este el cel care o va spune.
atunci cand ajungi in piata, o naluca amabila iti impodobeste faptura cu o, hai sa-i zicem masca, pe de o parte pentru a te lasa liber sa te joci, iar pe de alta parte sa nu te recunosti nici tu insuti , daca din intamplare te-ai oglindi pret de vreo secunda si ceva, prin vreo istorisire insirata in geamurile vitrinelor pline cu obiecte, sentimente, imagini, amintiri, regrete, toate folosite.
i-am zis asa , oarecum masca, intrucat ea nu iti ascunde doar figura.
nuuu, iti ascunde si statura, si parul, si vocea, si obiceiurile, si de fapt te ascunde pentru rastimpul petrecut in piata, te ascunde de tine.
parca te-ar trece la persoana a treia singular, vorbind si prezentandu-te pe tine ca fiind un altul.
si nerecunoscandu-te intr-atat incat sa te identifici.
aceasta masca are pe langa acest efect absolut benefic, inca un altul care de fapt va ramane amintirea care te va chema irezistibil inapoi, dorind sa locuiesti in aceasta piata;
masca aceasta iti permite sa crezi despre tine ca intr-adevar poti si chiar esti un altul.
caci cum altfel, nefiind tu acela despre care vorbesti la persoana a treia?
poti sa-ti inchipui sub aceasta masca perfecta, ca esti asa cum ti-ai dorit intotdeauna.
ca nu ai defecte si ca nu ai gresit.
ca ai avut sau ai familia perfecta
ca ai iubit mereu femeia sau barbatul perfect pentru tine.
ca ti-ai facut numai vacantele visate...... si cate si mai cate
de fapt aceasta masca este cea mai stralucitoare capcana-invitatie pentru cei care nu au inca curajul de a fi folositi.
de a fi si ei insisi povestitorii propriei vieti
ai iubirilor lor
ai esecurilor, viselor, dezamagirilor, surprizelor avute pana cand isi pun masca.
de fapt avem atatea de spus despre noi, incat am umple piata numai de ascultatori.
si am povesti vreme dupa vreme.
am primi aplauze sau huiduieli, unii ar pleca catre alti folositi/mascati care au o poveste mai interesanta decat a ta.
altii ar veni, dimpotriva de pe la alte teatre, nu!
si astfel ai incepe sa povestesti, intr-o tacere care te invita sa-ti dregi glasul, sa pui putina ordine-dezordine, in ceea ce vrei sa spui, sa faci un tur de orizont printre spectatori si sa vezi ca cei despre care vei povesti nu sunt pe acolo, sau nu par, la naiba, prea multe masti asta-seara in auditoriu.
in fine, ce-o fi o fi, nu
si incepi a depana , mirandu-te insuti de talentul acesta.
cate povesti stii si nu ai fi zis.
stii atatea povesti despre acela care este subiectul povestirilor tale?
si pe el insusi nu cred sa-l fi intalnit
aaa, nuu, eu nu pot fi intr-atat de neghiob sa nu fi vazut asta sau asta.
eu nu pot crede ca as fi ca acela despre care este vorba in poveste.
si totusi, intr-atat de bine sa-l cunosc.
si ceea ce cei prezenti nu vad/ stiu,
este ca inca si gusturile povestii mi se perinda prin simpturi cand povestesc...
obosesc, ei mai vor inca...
mai ales vreo cativa, toti mascati...
- mai spune-mi continuarea la povestea aceea de la prima zi de scoala..... zice o masca ce pare a fi femeie, dupa glas usor mai in varsta
- te rog, cum a fost in ziua aceea in spatele casei? fata despre care este vorba in poveste a ramas cu el?
intreaba cu un fel de sfiosenie in glas o alta masca . parca cu mult mai tanara.....
si tu spui, fara sa se auda vreun cuvant de catre ceilalti:
- va multumesc ca m-ati ascultat povestind, ar mai fi multe de spus dar mai am niste spectacole la care trebuie neaparat sa ma duc sa ma uit...
trebuie sa o intrem pe doamna ce povesteste mai incolo ceva...
si pe domnul acela am sa-l intreb ceva...
ei stiu atat de multe lucruri despre tine?
cum o fi posibil
doar pe astea inca nu le-ai povestit...
ar urma sa fie povestite data viitoare.
iesi incetisor cu spatele, iti potrivesti masca sa nu cum asa se destrame, si o iei catre aiurea, in speranta de a intalni un spectacol care sa merite atentia ta...
un sunet strident iti suna in cap.
intinzi mana aproape mecanic si pipaind, strivesti atat mecanismul care scoate acel sunet, de fapt vrand sa strivesti pur si simplu sunetul insusi, dimpreuna cu semnificatia sa....
te trezesti si te duci sa iti faci aproape automat programul...
spalat, imbracat, deschis ochii, pus fularul la gat.......
la naiba, azi ESTE CRACIUNUL!
uluit de descoperire, parca regreti tot ce-ai facut pana acum, fara sa deschizi ochii, sa vezi bradul si celelalte....
-alo, neata, la multi ani..... daaaa..... hai pe la mine sa bem o cafea si sa iti povestesc....
-vii, te astept.... nu am nevoie, am de toate, mersi.... e craciunul, nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu